Ceasul Poker

Cărțile de joc sunt greu de pictat pe un cadran, și motivul e banal: toată lumea știe exact cum arată.

La un peisaj sau la o figură, ochiul acceptă o aproximare. La o carte de joc nu: proporția, simbolul, poziția cifrei sunt memorate de oricine a ținut un pachet în mână. O eroare de jumătate de milimetru în desenul unei inimi roșii se vede imediat, fără ca privitorul să poată spune de ce.

Mâna de pe cadran a fost aleasă de cel care a comandat piesa. Nu e cea mai bună mână posibilă; e mâna lui, dintr-o seară anume. Asta e singura informație despre ea care se dă mai departe.